Judo

Profesori Judo

De-a lungul timpului

Secția de judo se bucură de rezultate deosebite în cei 75 de ani de existență ai clubului C.S.S. Viitorul Cluj-Napoca, constând într-un palmares bogat de medalii și selecții la loturile naționale de juniori, tineret și seniori.

Cei care au participat la realizarea acestor performanțe importante, profesorii Richter Simona, Marcu Anamaria, Foriş George, Colcer Sorina, Secrieru Andrada. Aceştia la rândul lor sunt foşti sportivi de performanţă, medaliaţi la Campionate Naţionaţe, Campionate Balcanice, Campionate Europene şi Jocuri Olimpice. Astfel prin experienţa lor ca sportivi au adus un aport important la dezvoltarea judoului pe plan local, național și internațional. Au format şi educat sortivi care au ajuns la cluburi de elită, au fost componenţi ai loturilor olimpice de cadeţi , juniori şi tineret, ajungand sa işi treacă în palmares medalii la Campionate Balcanice, Cupe Mondiale, Jocurile Francofone şi numeroase titluri naţionale. Avănd un bogat bagaj tactic, sportivii noştrii au ajutat în pregătireaunor sportivi de renume internaţional precum Alina Dumitru (campioană olimpică), Carmen Bogdan (campioana mondială de juniori), Chitu Andreea (vicecampioană mondială de seniori). Reamintim printre acesti judoka cu rezultate deosebite şi o contribuţie majoră în dezvoltarea judoului clujan si naţional pe Cristina Matei, Ionuţ Iepure, Alin Cionca, Irimeaş Rareş, Emanuel Cioban-Tarcea, Sergiu Sabău, Rareş Pojar.

Judoul (metoda flexibilă/suplă/mlădioasă) este o artă marțială japoneză modernă. În 1882, pornind de la principiile tradiționalului jujitsu și păstrând tehnicile de aruncare și prize ale acestuia, profesorul Jigoro Kano și-a format propriul său stil, care a devenit cunoscut sub denumirea de Kano-ryu, iar mai târziu s-a numit Kodokan Judo.

Principiile sale se bazează pe folosirea supleții în locul forței brute, fiind eliminate loviturile și unele luxări periculoase, cum ar fi luxarea degetelor. În judo se folosesc proiectări, secerări, fixări la sol, strangulări și luxări.

La începutul secolului trecut, pe măsură ce judoul a fost popularizat în Europa, și-a pierdut treptat caracterul și proprietățile de artă marțială, transformându-se în sport. În 1964 judo a devenit probă olimpică.

Practicantul judoului se numește judoka. Sala unde se practică judoul se numește dojo. Echipamentul de judo, numit judogi, a fost introdus de către Kano în anul 1907, dar pentru grade folosea, în continuare, numai centuri albe și negre.

Culoarea centurii indică gradul de pregătire al proprietarului, nivelul pregătirii. Toți nou-veniții primesc o centură albă, deoarece japonezii cred că, culoarea albă - repreyintă ceva pur și sfânt. Nou-venitul poartă o centură albă până când trece examenul pentru a avea dreptul să poarte centura de la nivelul următor.

Profesorul Jigoro Kano a introdus două centuri colorate; albă şi neagră. Sensei Kano fiind practicant budist, a preluat aceste simboluri din religia budistă. Mai târziu, odată cu pătrunderea judo-ului în Europa, maestrul nipon Mikonosuke Kawaishi (1899-1969) a introdus în sistemul de evaluare în judo centrurile colorate.

Diferențierea judo-ului de alte arte marțiale este că tehnicile de bază se bazează nu pe lovituri, ci pe aruncări, fixări, luxări ale cotului și ştrangulări. În judo nu primează forţa fizică, ci o varietate de actiuni desfăşurate tehnic. În acest tip de lupte sportive un rol important îl are înțelegerea componentei filozofice a bătăliei:

• Cel mai bun rezultat este obținut nu de forța de impact, ci de puterea gândirii. În luptă, trebuie să te gândești întâi la toate, să observi inamicul, să-i analizezi tactica.

• Pentru ca trupul și spiritul să fie folosite în cel mai bun mod posibil, trebuie să fie instruiți în mod constant. Practica judo necesită o disciplină clară, perseverență, autocontrol.

• Compasiunea și ajutorul reciproc sunt dincolo de o lovitură dură.

Codul Moral al luptătorului de judo

Politeţe

Curaj

Sinceritate

Onoare

Modestie

Respect

Autocontrol

Prietenia.