Voleiul este un joc sportiv de echipă care face parte din categoria jocurilor sportive inventate. Inventat în iarna anului 1895 de catre profesorul William Morgan, voleiul a fost introdus în programul olimpic abia în 1964 la Jocurile Olimpice de vară de la Tokyo. Voleiul este foarte rapid și spectaculos, cu multă solicitare de forță,viteză și îndemânare, pe fond de rezistemță, precum și o intensă solicitare psihică.
Voleiul este un sport popular, FIVB reunește 218 federații naționale și este cea mai mare organizație sportivă din lume în ceea ce privește numărul membrilor săi.
Acest joc sportiv se adresează tuturor categoriilor de vârstă, de la baby volei până la nivelul seniorilor.
Cum jucăm?
VOLEIUL este un sport în care două echipe, separate de un fileu înalt, trebuie să treacă o minge pe deasupra acestuia, cu scopul de a face ca mingea să atingă terenul advers. O echipă de volei este alcătuită din 6 jucători. Se joacă 3 seturicâștigătoare din 5, primele 4 seturi a câte 25 de puncte, setul al 5-lea 15 puncte. O echipă poate fi compusă din maximum 12 jucători ( 6 jucători în teren ); la nivelul copiilor (baby-volei, minivolei) dimensiunile terenului sunt reduse și regulile de joc simplificate.
Indiferent că îl joci în interior, pe iarbă, pe plajă sau pe zăpadă, voleiul poate fi un mod minunat de a te păstra sănătos și în formă. Este, de asemenea, o metodă plăcută de a rămâne implicat în activități sociale, deoarece poate fi jucat cu un singur partener sau cu o întreagă echipă.
Pe ce post jucăm?
RIDICĂTORUL SAU COORDONATORUL( Zona 2 ) - Rolul principal al ridicătorilor este organizarea jocului colectiv . El este mai scund decât jucătorul de atac, dar suficent de înalt, ca să acționeze eficient la blocaj și uneori, chiar și să atace cu eficiență.
Principala sarcină a ridicătorului sau coordonatorului este pasa pentru lovitura de atac. Calitățile specifice ridicătorului sunt mobilitatea gândirii, creativitatea și stăpânirea procedeelor tehnice individuale. La toate echipele coordonatorul are o poziție de lider și aptitudinea de a susține spiritul de luptă al echipei.
Coordonatorul are următoarele atribuții:
● să paseze cu precizie din orice preluare;
● să întreprindă acțiuni înșelătoare care să preceadă pasarea mingii cu traiectorii joase, în urcare, scurte si întinse , de pe loc, din săritură;
● să-i pună pe trăgători în situația de unu la blocaj sau fără blocaj;
● să găsească soluții de folosire a atacanților din linia a II-a mai ales atunci când preluarea este departe de fileu;
JUCĂTORUL DE CENTRU ( Zona 3 și 6 ) - Jucător de tip combativ, cu tendință de cooperare activă cu coechipierii, este lipsit de egoism în joc, are un arsenal tehnic bogat și un nivel înalt de gândire operativă, de anticipare a acțiunilor de joc.
Jucătorului de centru trebuie:
● să posede un foarte bun blocaj la mingile atacate din pase scurte, întinse și în urcare;
● să contribuie decisiv la blocarea atacurilor din pase înalte;
● să atace din pase întinse între Z3 -Z4;
● să plaseze eficace, în spatele blocajului sau lateral;
● să posede o bună preluare;
● să recupereze în apărare mingi dificile, indiferent de zona unde se află.
JUCĂTORUL SECUND (Zona 4 și 5) - Jucătorul secund are un arsenal tehnic bogat, detentă, creativitate, curaj, combativitate, viteză de execuție, coordonare, capacitate de efort, experiență de joc etc. Jucătorul secund trebuie să fie eficent la jocul de la fileu și foarte bun în acțiunile din linia a II a.
El trebuie să îndeplinească următorele condiții:
● să atace din Z4 pase înalte – aproape sau departe de fileu, diagonală lungă sau scurtă;
● să plaseze eficace, în spatele blocajului, lateral sau în mijlocul terenului;
● să posede o preluare foarte bună;
● să recupereze în apărare mingile dificile;
● să blocheze foarte bine individual sau colectiv;
● să se apere în linia I-a, dublând atacul și blocajul.
JUCĂTORUL UNIVERSAL - Jucătorul universal trebuie să posede atât calitățiile unui jucator de atac cât și abilitatea de a pasa în anumite situații de joc.
Pe lângă acestea mai are și următoarele sarcini:
● să posede un foarte bun blocaj în Z2;
● să atace din pase în urcare–spate–față;
● să atace din linia a II -a;
● să realizeze preluarea;
● să fie un bun jucător de apărare în linia a II–a;
● să apere corespunzător diagonala lungă sau mingile plasate;
● să paseze mingea în cazul când ridicătorul s-a apărat și este în imposibilitate de a pasa.
LIBERO-UL - După cum se pare, aptitudinile pentru acțiunile de atac și apărare în mod, special, încep să se formeze mult înainte de orintarea pe posturi în formarea echipelor. Faptul că exactitatea este criteriul principal al reușitei în joc subliniază gradul ridicat al experientei de joc, al pregătirii tactice, a capacității de atenție a jucătorului libero.
Libero-ul are următoarele sarcini de joc:
● să efectueze cu mare precizie preluarea din serviciu;
● să preia cu mare precizie mingile venite de la atacanții adverși precum și mingile ricoșate de la blocajul propriu;
● să dea încredere echipei proprii și să fie mobilizator în fazele de apărare;
● să participe la dublajul atacului și al blocajului;
