Volei Masculin

Profesori Volei Masculin

Cotuţiu Călin-Horaţiu

0744 207109

Felecan Oana

0749 454537

Facebook volei

Facebook

 Ce este Voleiul?

Voleiul este un joc sportiv de echipă care face parte din categoria jocurilor sportive inventate. Inventat în iarna anului 1895 de catre profesorul William Morgan, voleiul a fost introdus în programul olimpic abia în 1964 la Jocurile Olimpice de vară de la Tokyo. Voleiul este foarte rapid și spectaculos, cu multă solicitare de forță,viteză și îndemânare, pe fond de rezistemță, precum și o  intensă solicitare psihică.

Voleiul este un sport popular, FIVB reunește 218 federații naționale și este cea mai mare organizație sportivă din lume în ceea ce privește numărul membrilor săi. 

Acest joc sportiv se adresează tuturor categoriilor de vârstă, de la baby volei până la nivelul seniorilor. 

Cum jucăm?

VOLEIUL este un sport în care două echipe, separate de un fileu înalt, trebuie să treacă o minge pe deasupra acestuia,  cu scopul de a face ca mingea să atingă terenul advers. O echipă de volei este alcătuită din 6 jucători. Se joacă 3 seturi câștigătoare din 5, primele 4 seturi a câte 25 de puncte, setul al 5-lea 15 puncte. O echipă poate fi compusă din maximum 12 jucători ( 6 jucători în teren ); la nivelul copiilor (baby-volei, minivolei) dimensiunile terenului sunt reduse și regulile de joc simplificate.

Indiferent că îl joci în interior, pe iarbă, pe plajă sau pe zăpadă, voleiul poate fi un mod minunat de a te păstra sănătos și în formă. Este, de asemenea, o metodă plăcută de a rămâne implicat în activități sociale, deoarece poate fi jucat cu un singur partener sau cu o întreagă echipă.

Pe ce post jucăm?

RIDICĂTORUL SAU COORDONATORUL( Zona 2 ) - Rolul principal  al ridicătorilor  este organizarea jocului colectiv . El este mai scund decât jucătorul de  atac, dar suficent  de înalt, ca să acționeze eficient la blocaj și uneori, chiar și să atace cu eficiență.

Principala sarcină a ridicătorului sau coordonatorului este pasa pentru lovitura de atac. Calitățile  specifice ridicătorului sunt mobilitatea  gândirii, creativitatea  și stăpânirea  procedeelor tehnice individuale. La toate echipele coordonatorul are o poziție de lider și aptitudinea de a susține spiritul de luptă al echipei. 

Coordonatorul are următoarele atribuții:

 ● să paseze cu precizie din orice preluare;

 ● să întreprindă acțiuni înșelătoare care să preceadă pasarea mingii cu traiectorii joase, în urcare, scurte si întinse , de pe loc, din săritură;

 ● să-i pună pe trăgători în situația de unu la blocaj sau fără blocaj;

 ● să găsească soluții de folosire a atacanților din linia a II-a mai ales atunci când  preluarea este departe de fileu; 

JUCĂTORUL DE CENTRU ( Zona 3 și 6 ) - Jucător de tip combativ, cu tendință de cooperare activă cu coechipierii, este lipsit de egoism în joc, are un arsenal tehnic bogat și un nivel înalt de gândire operativă, de anticipare a acțiunilor de joc. 

Jucătorului  de centru trebuie:

 ● să posede un foarte bun blocaj la mingile atacate din pase scurte, întinse  și în urcare;

 ● să contribuie decisiv la blocarea atacurilor din pase înalte;

 ● să atace din pase întinse între Z3 -Z4;

 ● să plaseze  eficace, în spatele blocajului sau lateral;

 ● să posede o bună preluare;

 ● să recupereze în apărare mingi dificile, indiferent de zona unde se află.

JUCĂTORUL SECUND (Zona 4 și 5) - Jucătorul secund are un arsenal tehnic bogat, detentă, creativitate, curaj, combativitate, viteză de  execuție, coordonare, capacitate de efort, experiență de joc etc. Jucătorul secund trebuie să fie eficent la jocul de la fileu și foarte bun în acțiunile din linia a II a. 

El trebuie să îndeplinească următorele condiții:

 ● să atace din Z4 pase înalte – aproape sau departe de fileu, diagonală lungă sau scurtă;

 ● să plaseze eficace, în spatele blocajului, lateral sau în mijlocul terenului;

 ● să posede o preluare foarte bună;

 ● să recupereze în apărare mingile dificile;

 ● să blocheze foarte bine individual sau colectiv;

 să se apere în linia I-a, dublând atacul și blocajul. 

JUCĂTORUL UNIVERSAL - Jucătorul universal trebuie să posede atât calitățiile unui jucator de atac cât și abilitatea de a pasa în anumite situații de joc. 

Pe lângă acestea mai are și următoarele sarcini:

● să posede un foarte bun blocaj în Z2;  

● să atace din pase în urcare–spate–față;

● să atace din linia a II -a;

● să realizeze preluarea;

● să fie un bun jucător de apărare în linia a II–a;

● să apere corespunzător diagonala lungă sau mingile plasate;

● să paseze mingea în cazul când ridicătorul  s-a apărat și este în imposibilitate de a pasa. 

LIBERO-UL - După cum se pare, aptitudinile pentru acțiunile de atac și apărare în mod, special, încep să se formeze mult înainte de orintarea pe posturi în formarea echipelor. Faptul că exactitatea este criteriul principal al reușitei în joc  subliniază gradul  ridicat al experientei de joc, al pregătirii tactice, a capacității de atenție a jucătorului libero. 

Libero-ul are următoarele sarcini de joc:

● să efectueze cu mare precizie preluarea din serviciu;

● să preia cu mare precizie mingile venite de la atacanții adverși precum și mingile ricoșate de la blocajul propriu;

● să dea încredere echipei proprii și să fie mobilizator în fazele de apărare;

● să participe la dublajul atacului și al blocajului;